| Dragalina | |
| — Comună — | |
|
|
|
| Țară |  România |
|---|---|
| Județ | Călărași |
|
|
|
| Localități componente | Constantin Brâncoveanu, Dragalina, Drajna Nouă |
|
|
|
| Guvernare | |
| - Primar Viceprimar Secretar |
Stanciu Gabriel - PANCA FLORINA |
|
|
|
| Populație (2007) | |
| - Total | 8,560 locuitori |
|
|
|
 |
|
Monografie
Comuna Dragalina este un habitat uman pus sub semnul perenităţii, fiind situată în partea sudică a
Bărăganului, la intersecţia paralelei de 44o şi 26’ latitudine nordică cu meridianul de
27o şi 19’ longitudine estică, pe platforma cuprinsă între Lunca Dunării la sud şi
Lunca Ialomiţei la nord. Localitatea face parte din judeţul Călăraşi, care s-a format
la 23 ianuarie 1981 din părţi componente ale judeţelor Ialomiţa şi Ilfov. Relieful
comunei este reprezentat de un bazinet cu altitudinea medie de circa 43 m, care se
înalţă cu 17-31 m deasupra luncii inundabile a Dunării şi cu 17-20 m deasupra luncii inundabile a
Ialomiţei. O asemenea configuraţie a terenului permite acumularea apelor pluviale în anii cu regim
intens de precipitaţii, care pot produce inundaţii, atunci când sistemul de canale pentru irigaţii nu poate
prelua apa în exces. În această comună se află nodul feroviar Ciulniţa, precum şi nodul rutier dintre
DN 21 (Călăraşi-Slobozia) şi A2 (Autostrada Soarelui). Încă din timpuri mai
vechi, sunt cunoscute două drumuri vestite, amenajate pe teritoriul comunei –
Drumul Subţire cu direcţia V-E şi Drumul Bălanului, din sudul aşezării, folosit de
ciobanii de la munte care îşi duceau turmele în bălţile Dunării. Bărăganul face
parte din Câmpia Română, unitate de relief care a devenit uscat spre sfârşitul
cuaternarului, prin umplerea lentă cu sedimente a Lacului Getic din sudul munţilor Carpaţi, la suprafaţa
ei existând acum un strat gros de loess.
Fundamentul Câmpiei Române, alcătuit din şisturi cristaline
foarte vechi (proterozoice şi paleozoice), reprezintă o placă tectonică aflată într-o uşoară subducţie sub placa ce poartă arcul carpatic. În particular, structura geologică a subsolului comunei
Dragalina se caracterizează prin depozite cuaternare sub care se află depozite mezozoice(cretacice,
perasice, triasice) suprapuse pe cristalin, cu o uşoară înclinare pe direcţia S-N. Peste depozitele lacustre
vechi şi de aluviuni s-au aşezat, mai ales în partea de nord, depozite eoliene formate din nisipuri fine.
Subsolul este acoperit cu un strat gros de cernoziom, deosebit de util pentru agricultură. Din cauza
procesului de tasare a loessului, pe suprafaţa câmpiei au apărut crovuri şi vâlcele, care au servit în Evul
Mediu ca suhaturi pentru vechi aşezări omeneşti de păstori. Regimul termic şi de precipitaţii aparţine
climatului temperat continental de tip stepic, cu ierni geroase şi zăpezi troienite de viscol, dar şi veri
secetoase, caracterizate prin insolaţie şi temperaturi ridicate, cu o dinamică schimbătoare a atmosferei
de la calmul deplin, la vânturi cu viteze relativ mari. Aceste caracteristici climatologice pot fi
valorificate eficient pentru obţinerea unor surse energetice alternative de tip panouri solare şi turbine
eoliene.
Optimizarea climatului local se poate realiza prin extinderea plantaţiilor de pomi fructiferi şi crearea de
perdele forestiere.
III.
Bărăganului, la intersecţia paralelei de 44o şi 26’ latitudine nordică cu meridianul de
27o şi 19’ longitudine estică, pe platforma cuprinsă între Lunca Dunării la sud şi
Lunca Ialomiţei la nord. Localitatea face parte din judeţul Călăraşi, care s-a format
la 23 ianuarie 1981 din părţi componente ale judeţelor Ialomiţa şi Ilfov. Relieful
comunei este reprezentat de un bazinet cu altitudinea medie de circa 43 m, care se
înalţă cu 17-31 m deasupra luncii inundabile a Dunării şi cu 17-20 m deasupra luncii inundabile a
Ialomiţei. O asemenea configuraţie a terenului permite acumularea apelor pluviale în anii cu regim
intens de precipitaţii, care pot produce inundaţii, atunci când sistemul de canale pentru irigaţii nu poate
prelua apa în exces. În această comună se află nodul feroviar Ciulniţa, precum şi nodul rutier dintre
DN 21 (Călăraşi-Slobozia) şi A2 (Autostrada Soarelui). Încă din timpuri mai
vechi, sunt cunoscute două drumuri vestite, amenajate pe teritoriul comunei –
Drumul Subţire cu direcţia V-E şi Drumul Bălanului, din sudul aşezării, folosit de
ciobanii de la munte care îşi duceau turmele în bălţile Dunării. Bărăganul face
parte din Câmpia Română, unitate de relief care a devenit uscat spre sfârşitul
cuaternarului, prin umplerea lentă cu sedimente a Lacului Getic din sudul munţilor Carpaţi, la suprafaţa
ei existând acum un strat gros de loess.
Fundamentul Câmpiei Române, alcătuit din şisturi cristaline
foarte vechi (proterozoice şi paleozoice), reprezintă o placă tectonică aflată într-o uşoară subducţie sub placa ce poartă arcul carpatic. În particular, structura geologică a subsolului comunei
Dragalina se caracterizează prin depozite cuaternare sub care se află depozite mezozoice(cretacice,
perasice, triasice) suprapuse pe cristalin, cu o uşoară înclinare pe direcţia S-N. Peste depozitele lacustre
vechi şi de aluviuni s-au aşezat, mai ales în partea de nord, depozite eoliene formate din nisipuri fine.
Subsolul este acoperit cu un strat gros de cernoziom, deosebit de util pentru agricultură. Din cauza
procesului de tasare a loessului, pe suprafaţa câmpiei au apărut crovuri şi vâlcele, care au servit în Evul
Mediu ca suhaturi pentru vechi aşezări omeneşti de păstori. Regimul termic şi de precipitaţii aparţine
climatului temperat continental de tip stepic, cu ierni geroase şi zăpezi troienite de viscol, dar şi veri
secetoase, caracterizate prin insolaţie şi temperaturi ridicate, cu o dinamică schimbătoare a atmosferei
de la calmul deplin, la vânturi cu viteze relativ mari. Aceste caracteristici climatologice pot fi
valorificate eficient pentru obţinerea unor surse energetice alternative de tip panouri solare şi turbine
eoliene.
Optimizarea climatului local se poate realiza prin extinderea plantaţiilor de pomi fructiferi şi crearea de
perdele forestiere.
III.
- Vestgii arheologice
Locaţia Drajna I este aproape de epuizare datorită imposibilităţii de extindere(este limitată de culturi
agricole la Nord şi la Sud, de o întreprindere la Vest şi de un canal la Est). Nici aici n-au apărut
materiale arheologice în perimetrul excavat, ci la 50-60m spre Nord ( fragmente de ceramică aparţinând
culturii Dridu – sec. IX-XI). Spre deosebire de zona Drajna, perimetrul satului Dragalina se află într-o
zonă cu patrimoniu arheologic cunoscut şi reperat, existând aşezări din diferite epoci : neolitică (Cultura
Boian – mileniul V a. Chr), Latene (getică – sec. IV-II a. Chr.), sec.IV p. Chr.( cultura Sântana de Mureş
- Cerneahov), feudal-timpurie (Cultura Dridu – sec. IX-XI) şi feudală ( sec. XVIII).
Locaţia de cercetare arheologică Dragalina a fost extinsă spre Vest, dar până în prezent nu au fost
descoperite vestigii arheologice în perimetrul excavat. În partea de Nord – Vest a perimetrului
Dragalina, au fost descoperite două aşezări – una de sec. IV p. Chr.( cultura Sântana de Mureş -
Cerneahov) şi una de sec. IX-XI ( cultura Dridu). Noi date aeheologice vor fi obţinute prin continuarea
cercetărilor.